( pt f. lui A. ) siiiiiiiii pt cineva din San Antonio
)
Era ajunul craciunului.
parintii lui darius, un baietel de 7 ani, s-au dus in oras dupa
cumparaturi iar el a ramas singur acasa. darius era un copil foarte
cuminte si locuia intr-o casuta la munte, aproape de o padure
mare de brazi. toata lumea il cunostea si iubea pe darius.
mama lui i-a spus la plecare sa fie cuminte si darius i-a promis ca asa va fi.
Mai intai s-a jucat afara in zapada cu colegii de scoala apoi,
cand colegii au plecat, a intrat in casa, s-a jucat un pic cu pisica, a
colorat putin, dar, cand s-a inserat, a inceput sa se nelinisteasca si
mergea mereu sa se uite pe fereastra sa vada daca se intorc parintii lui.
dupa un timp s-a hotarat sa le faca o surpriza parintilor si sa le iasa
in intampinare pt ai ajuta la bagaje.
zis si facut! s-a imbracat bine si a plecat pe cararuia care ducea catre oras.
Mergand pe drum, darius se oprea din cand in cand si, cu mana streasina la ochi, se uita in departare cu ochii mijiti, cum il invatase odata un vultur la care ii pansase mai demult o aripa rupta; dar nici urma de parintii sai.
Mai merse el ce mai merse, apoi, dintr-o data, totul deveni negru. intunericul noptii acoperise brusc totul, asa ca darius se hotara sa se intoarca repede acasa.
mersul pe zapada era insa greu, uneori se adancea in omat pana la
genunchi, asa ca era tot mai obosit.
din pacate acasa pisica adormise pe cuptor si uitase sa aprinda un
felinar in dreptul ferestrei, pt cei rataciti in timpul noptii.
dar darius stia directia spre casa si cum era un baietel curajos
mergea fara sa se opreasca. deodata insa ajunse in fata unui brad mare: abia atunci isi dadu seama ca pierduse cararea. era noapte, se pierduse si ii era frig. tot curajul lui se topi. se sprijini cu spatele de
brad si incepu sa planga in hohote. batranul brad simti niste vibratii
ciudate si se trezi. apoi il pipai usor pe darius cu ramurile sale si
il recunoscu imediat.
“darius s-a pierdut!” spuse el celorlalti brazi, iar brazii repetara
de-a lungul si de-a latul padurii: “darius s-a pierdut!”. de la atata
freamat se trezira si veveritele si iepurii si caprioarele. toate
hotarara sa merga la darius si sa-l ajute cumva, caci era prietenul lor.
batranul brad il ridica usor pe darius pe crengile lui mari si incepu
sa-l legene usor. ca sa nu-i fie frig veveritele se lipira de el si-l
acoperira cu cozile lor stufoase pt a-l incalzi.
cu toti prietenii linga el si dand de caldura, darius se simti linistit si adormi.
Dar brazii stiau ca era noaptea de craciun si s-au gandit ca si darius
trebuie sa se bucure de aceasta sarbatoare. asa ca se pusera sa-l
pandeasca pe mos craciun.
cand ii vazura sania zburand pe deasupra lor, il chemara si ii
explicara ce patise darius. mos craciun stia ca darius era un baiat
foarte cuminte, el stie totdeauna tot-tot despre toti copii, asa ca lua
un nor plin cu fulgi de zapada si il cernu peste cel mai mare brad din
padure, dupa care adauga multe stele si fire de argint. apoi o ruga pe
doamna Luna sa-l lumineze si il trezi usurel pe darius.
acesta deschise ochii si fu foarte uimit sa-l vada pe Mos Craciun, care
avea o barba alba imensa, si care ii arata un brad mare-mare cu totul
si cu totul de argint care stralucea si lumina toata padurea.
- Darius, pt ca ai fost cuminte anul asta si pt ca acum nu esti acasa, ti-am impodobit chiar eu bradul de Craciun, spuse Mosul.
apoi il vazu pe mos craciun cum se urca in sania lui trasa de cei
2 reni, vazu si un sac mare-mare plin de jucarii in sanie si….adormi
la loc.
a2a zi dimineata parintii l-au gasit adormit pe crengile batranului brad.
ajuns acasa, Darius gasi in cizmulitele lui cadourile de la Mos Craciun, adica: ciocolata cu conexiuni, bomboane si multe jucarii. mai tarziu se apuca sa le povesteasca prietenilor ce i-a adus lui Mos Craciun, adica ciocolata, bomboane, jucarii si… un brad mare-mare de argint.
- era un brad imens, mai inalt decat casa noastra si stralucea asa de
tare ca lumina toata padurea, le spuse el. Chiar Mos Craciun l-a
impodobit, doar pt mine!
dar nimeni nu a vrut sa-l creada. si totusi era adevarat.
mult timp dupa aceea darius si-a amintit de bradul acela magnific de argint care luminase doar pt el in noaptea acea de craciun.
uneori si acum, dupa ce s-a facut om-mare, mai viseaza intamplarea, dar nu le poate povesti celorlati oameni mari pt ca ei nu cred in minuni.
dar voi, copii, il credeti, nu???
P.S. (14.12.2009): mi-au stricat asezarea in pagina cu ocazia mutarii fortate pe noua platforma…am incercat sa repar cate ceva dar nu prea am reusit. Oricum, nu o mai citeste nimeni…daca as sti ca ar mai fi cineva care citeste, as povesti si partea a2a… ehhhhh
