Bradul lui Mos Craciun
)cumparaturi iar el a ramas singur acasa. darius era un copil foarte
cuminte si locuia intr-o casuta la munte, aproape de o padure
mare de brazi. toata lumea il cunostea si iubea pe darius.
cand colegii au plecat, a intrat in casa, s-a jucat un pic cu pisica, a
colorat putin, dar, cand s-a inserat, a inceput sa se nelinisteasca si
mergea mereu sa se uite pe fereastra sa vada daca se intorc parintii lui.
dupa un timp s-a hotarat sa le faca o surpriza parintilor si sa le iasa
in intampinare pt ai ajuta la bagaje.
Mergand pe drum, darius se oprea din cand in cand si, cu mana streasina la ochi, se uita in departare cu ochii mijiti, cum il invatase odata un vultur la care ii pansase mai demult o aripa rupta; dar nici urma de parintii sai.
Mai merse el ce mai merse, apoi, dintr-o data, totul deveni negru. intunericul noptii acoperise brusc totul, asa ca darius se hotara sa se intoarca repede acasa.
mersul pe zapada era insa greu, uneori se adancea in omat pana la
genunchi, asa ca era tot mai obosit.
felinar in dreptul ferestrei, pt cei rataciti in timpul noptii.
mergea fara sa se opreasca. deodata insa ajunse in fata unui brad mare: abia atunci isi dadu seama ca pierduse cararea. era noapte, se pierduse si ii era frig. tot curajul lui se topi. se sprijini cu spatele de
brad si incepu sa planga in hohote. batranul brad simti niste vibratii
ciudate si se trezi. apoi il pipai usor pe darius cu ramurile sale si
il recunoscu imediat.
“darius s-a pierdut!” spuse el celorlalti brazi, iar brazii repetara
de-a lungul si de-a latul padurii: “darius s-a pierdut!”. de la atata
freamat se trezira si veveritele si iepurii si caprioarele. toate
hotarara sa merga la darius si sa-l ajute cumva, caci era prietenul lor.
batranul brad il ridica usor pe darius pe crengile lui mari si incepu
sa-l legene usor. ca sa nu-i fie frig veveritele se lipira de el si-l
acoperira cu cozile lor stufoase pt a-l incalzi.
cu toti prietenii linga el si dand de caldura, darius se simti linistit si adormi.
Dar brazii stiau ca era noaptea de craciun si s-au gandit ca si darius
trebuie sa se bucure de aceasta sarbatoare. asa ca se pusera sa-l
pandeasca pe mos craciun.
cand ii vazura sania zburand pe deasupra lor, il chemara si ii
explicara ce patise darius. mos craciun stia ca darius era un baiat
foarte cuminte, el stie totdeauna tot-tot despre toti copii, asa ca lua
un nor plin cu fulgi de zapada si il cernu peste cel mai mare brad din
padure, dupa care adauga multe stele si fire de argint. apoi o ruga pe
doamna Luna sa-l lumineze si il trezi usurel pe darius.
acesta deschise ochii si fu foarte uimit sa-l vada pe Mos Craciun, care
avea o barba alba imensa, si care ii arata un brad mare-mare cu totul
si cu totul de argint care stralucea si lumina toata padurea.
2 reni, vazu si un sac mare-mare plin de jucarii in sanie si….adormi
la loc.
a2a zi dimineata parintii l-au gasit adormit pe crengile batranului brad.
ajuns acasa, Darius gasi in cizmulitele lui cadourile de la Mos Craciun, adica: ciocolata cu conexiuni, bomboane si multe jucarii. mai tarziu se apuca sa le povesteasca prietenilor ce i-a adus lui Mos Craciun, adica ciocolata, bomboane, jucarii si… un brad mare-mare de argint.
- era un brad imens, mai inalt decat casa noastra si stralucea asa de
tare ca lumina toata padurea, le spuse el. Chiar Mos Craciun l-a
impodobit, doar pt mine!
dar nimeni nu a vrut sa-l creada. si totusi era adevarat.
mult timp dupa aceea darius si-a amintit de bradul acela magnific de argint care luminase doar pt el in noaptea acea de craciun.
uneori si acum, dupa ce s-a facut om-mare, mai viseaza intamplarea, dar nu le poate povesti celorlati oameni mari pt ca ei nu cred in minuni.
dar voi, copii, il credeti, nu???
P.S. (14.12.2009): mi-au stricat asezarea in pagina cu ocazia mutarii fortate pe noua platforma…am incercat sa repar cate ceva dar nu prea am reusit. Oricum, nu o mai citeste nimeni…daca as sti ca ar mai fi cineva care citeste, as povesti si partea a2a… ehhhhh
Februarie 9th, 2010 la 23:25
si daca il credem inseamna ca suntem copii? asa e?
acadeaua trebuie sa fi fost tare cuminte – daca a primit asa o poveste cadou
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
ce frumooos!
chiar daca ne vede lumea, te imbratisez, emule.
am sa copiez povestea si apoi o citesc fetitelor mele.
ciocolata mereu este cu conexiuni, asa sa stii.
Multumesc mult!
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
eu cred in minuni. vorba lui silly, inseamna ca suntem copii? atunci sa fim copii.
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
silly, luna asta e voie sa fim copii, ce bine ar fi daca ar fi si zapada….ioo si acum mai am sania lui darius
)
Acadea, daca ai stii ce curios sunt de reactiile lor, va reusi povestea sa le captiveze? sa fii un observator atent si sa-mi povestesti
conexiunile ciocolatei sunt tot mai putine, a inceput sa devina amaruie, daaaaaaa’ nu ne lasam:
"Totul pt ciocolata!!! Pana la ultima conexiune!!!"
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
ce poveste frumoasa! imi place si mie tare de tot!
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
inseamna ca prichindeaua din tine nu a murit,ai grija sa-i faci un pom de craciun frumos!
pai chiar, de sarbatori te intorci la vatra stramoseasca sau stai tot prin străinătăţuri?
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
Ioo nu distrug corola de povesti a lumii= eu nu strivesc corola de minuni a lumii
) Nice!
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
pai uneori mi se invart si mie rotitele!
asta cu "eu nu strivesc corola de minuni a lumii" mi s-a intiparit de pe vremea liceului pt ca nu o pricepeam, da’ banuiam ioo ca-i ceva adanc; abia dupa multi ani am reusit s-o pricipesc si atunci am putut emite o replica
acum am alta obsesie:" risipei se deda floraru’" tot de la Blaga citire, tre sa caut poezia de unde e versul asta
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
Lucian Blaga – Risipei se deda florarul
Ne-om aminti cândva târziu
de-aceasta întâmplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tâmpla fierbinte lânga tâmpla.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.
Ne cade-n gura când vorbim,
si-n ochi, când nu gasim cuvântul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avântul.
Ne-om aminti cândva târziu
de-aceasta întâmplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tâmpla fierbinte lânga tâmpla.
Visând, întrezarim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
paduri ce ar putea sa fie
si niciodatã nu vor fi.
ps
mi s-a invartit mie google-ul mai repede, si-am zis sa ma fac de folos
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
Cum vine asta: comentarii 8/9?
I-am citit povestea piticutului meu in timp ce manca. nu a scos nicio vorba in tot timpul asta, ceea ce-i o mare minune, pana cand am ajuns la momentul in care Mos Craciun ii aduce lui Darius cel mai mare si mai frumos brad din padure. Ea intreaba: "Dar cadouri? Cadouri nu-i aduce Mosul?", iar la sfarsit a zis: "Eu il cred."
seara, inainte de culcare a venit momentul povestilor si o intreb ce poveste vrea sa-i spun. Ea zice: "Cu bradul lui Mos Craciun."
Atatea povesti nu am spus in trei vieti de ale mele, cred. am inventat si reinventat si…am cam obosit.
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
musai sa raman aici. da macar o sa-mi fac brad si-o sa ascult colinde.
da matale deja ai plecat la munte cu schiurile?
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
n-am plecat la munte, sunt in acea perioada a lunii (stiti voi
)))] cand ma uit la filme retro, tocmai am vazut pe tcm Sex, minciuni şi casete video (Sex, Lies, and Videotape)1989, un film de-o-se-bit,cald,greu de crezut ca e facut in sua,as fi jurat oricand ca e francez.
urmeaza miercuri Casablanca si Unora le place jazzul
daca-i musai,n-ai ce face,stai cu trupul acolo,dar gandul lasa-l sa zboare unde i-a fi pofta…
(mai patesc si ioo din astea)
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
uni, asta cu invartitul lui gugle mi-a amintit de o poezie de-a lui Sorescu:"Cercul"
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cercul.php...
multumesc pt poezie, da’ tot nu inteleg dc tot imi vine mie in cap versul asta: "risipei se deda florarul"
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
acadeao, dupa cum vezi m-am adaptat rapid la cerintele cititorilor, i-am schimbat titlul in "Bradul lui Mos Craciun" si am subliniat unde ii aduce cadourile:ajuns acasa darius gasi in cizmulitele lui **cadourile de la Mos Craciun, adica:**
nu ma mir ca il crede pe darius, copii cred ca totul este posibil,chiar si minuni; pe masura ce crestem Realitatea ne demonstreaza contrariul,din pacate….
[Reply]
Februarie 9th, 2010 la 23:25
si ne mai miram de ce fugim de ea… de Realitate, adica!
[Reply]