Ciocolata cu conexiuni

dar ieri am avut si ioo in sfarsit fluturi in stomac, ciudat ca

s-au trezit tocmai pa cand citiream ioo o stire ca filiala unei firme

de brokeraj din orasul meu local a fost sigilata de politiunea

economicoasa. dintr-o data s-a pornit un uruit, un murmur, un fosnet

prin burtica subsemnatului ca deoarece, si poate pt ca, ioo aveam ceva

piţule in firma aya.

ay-ya-yay! am pus mânuţa pe burtica si am simtit cum zboara fluturii

p’acolo, se izbeau unu’ de altu’ ca orbetii. am alergat repejor la

sertarul unde tin cheita de la buric, am deschis buricul si m-am uitat

ffff  curios inauntru: era plin de flututuri!!! da toate culorile!

daaaa’ nu puteam sa ma uit prea mult ca stateam intr-o pozitie

tare incovrigata ca sa pot lipi ochiul pa buric asa ca m-am hotarat

sa-i las pa fluturi sa zburataceasca afara din burtica si sa le fac

niscai poze carele sa le pun pe blogu’ meu pt ca sa fac ioo trafik ca

pa vremurile de voioasa amintire. asa ca am lasat usita de la buric

laaaarg deschisa si ioo mi-am retras ochiul iscoditor (!) d’acolo.

apoi fluturii astia un pic e prosti, cand au vazut

lumina-de-dincolo-de-buric (frumos titlu de film ), s-au bulucit cu

toti in usita aya mica sa iasa afara, ceea ce evident nu au reusit. ioo

ma uitam la toata tevatura printr-o oglinjoara inclinata la fo’ 45-49

de grade celsius si deoadata mi-am amintit ioo de zicala aia: “acumularile

cantitative produc salturi calitative”, adicatelea toti fluturii din

stomac erau acumulati cantitativ la usita buricului, deeeeeeci trebuia

sa se poroduca un salt calitativ.

si-asa a si fost, chiar s-a produs, caci am observat cum un

fluture mai muschiuloss s-a transformat in boss, a bagat doua deste in gura si a fluierat

luuuuung-preluuuuuuung si apoi le-a spus: “buey, aliniati-va ca atfel

nu o sa putem iesi din burtica asta”. atunci ceilalti fluturasi s-au

oprit din bulucit si s-au aliniat, doi-cate-doi. asta, muschiulossul, bossul, a

preluat comanda si le-a ordonat: cu cantec, inainteeeeeeeee, marsh!!!

si-atunci fluturii au inceput sa cante:

“doi cu doi sa ne-adunam

si afara sa plecam!”

si au parasit, in sfarsit, burtica mea, in care intre timp ioo

turnasem ceva apa-de-foc, doar ca sa-i fac sa plece, nu de altceva, si sa le pot face

poze pt voi. atunci am fujit repede dupa aparatul foto, si cand m-am intors am

inceput sa apas pe declansator da’ dejeaba: bateriiiiiile ierau

goale-goale.

asa ca nu am reusit sa fac nicio poza, ba mai mult, ala

muschiulosul mi-a facut o gaura-n termopan pa unde au evadat toti

flututurii.

asa ca daka vedeti vreun fluture sa stiti ca poate-i din burtica mea, nu-l omorati ca si ei e oameni…

——————

later edit: dupa multe cautari mi-am regasit fluturii si chiar am reusit sa la fac poza de mai jos.