m2

CAP.1  Hai sa plecam d’acasa

A fost odata un copilas care manca in fiecare zi un papanas.
intr-o buna zi, in timp ce-si morflaia cotidianul papanas si privea absent pe fereastra, de nu se stie unde, l-a lovit o intrebare:
oare ce e dincolo de blocurile astea gri care se vad pe fereastra?
alte bloguri?
dar dincolo de alte blocuri?
si in toate blocurile sunt copii care papa papanasi?
si oare toti papanasii sunt rotunzi?
deodata aparatul lui de pus intrebari fu oprit de aparitia Zanei Papanasilor, care-l intreba:
- m-ai chemat?
- dar tu cine esti? se mira baiatul.
- sunt Zana Papanasilor, si pt ca ai rostit de 3 ori papanasi, am venit sa-ti indeplinesc 3 dorinte!
atunci baiatul scoase repede din buzunar lista cu dorinte pe care o pregatise pt Pestisorul de Aur:
- as vrea sa ma intalnesc cu E.T!
- as vrea sa ma intalnesc cu Wall-E!
- as vrea…as vrea…hmmm, ultima e mai grea, pot sa ti-o spun dupa ce le indeplinesti pe primele 2?
- mda, se poate. Acum uite ce trebuie sa faci: iei o tava cu papanasi si te duci in pivnita, unde sunt o gramada de pisici. tu le pui jos tava  si care dintre pisici va veni la tava sa pape papanasi, aceea are sa te duca si la ET  si la Wall-E.

—————————————–

fine del prima parte hai ca incepe sa mearga si plat-forma asta si deci sa mergem si noi alaturi de ea caci viata merge inainte din cauza ca nu poate merge inapoi.

doamne, dak scap si de moderare la comenturi si incep sa primesc notificari pe mail o sa scriu cea mai lunga poveste neterminata )))

toata lumea scrie asa de frumos si de cald… numa’ ioo stau pe margine si nu sporesc cu a mea putere corola de bloguri de pe noua platforma.
azi am descoperit ca daca nu gasesti o poveste frumoasa, tre’ sa ti-o creezi tu.
ma apropiu tot mai mult de ce inseamna fericire.
ar putea fi asa: in timp ce din exterior iti vin tot felul de probleme, tu tre’ sa te uiti senin la ele si sa le zici: cat suntem inca pe pace, ioo va zic bine a-ti venit! despre partea rezolvarii insa, o doamne, să ma iertati; n-ati vrea voi să faceti cale intoarsa? Să-mi dati un semn si mie ca se-apropie vremuri mai bune?.. De-o fi una, de-o fi alta, sanatos sa fiu si povesti sa scriu.

A fost odata ca niciodata o platforma.
noah, si pe platforma aiasta erau mii si si mii de bloguri, care de care mai cucuiete. Intr-un colt era si un blog mai retras, mai paraginit, unde scria un uom care niciodata nu stia ce sa scrie.
azi asa, maine cam tot asa, uomul aista cu blogul, carele am uitat sa va zic cum se numea, tat astepta sa apara ceva cucuiata cu o tava cu jăratic, ca numa’ dupe ce papa 3 guri de jarr atunci avea voie sa se scuture de 3 ori si sa se transforme in Don Juan DeWeblog.
şi atunci ar fi luat-o pe cucuiata de mana si ar fi zburat cu dânsa până la nouri şi apoi ar fi zburat încă o dată până la lună şi abia a treia oară ar fi zburat pana la stele, unde s-ar fi pierdut unul in altul…
noah, si pa cand statea el si visa asa, platforma pe care statea o murit.
D’apoi o murit tare brusc, nu o bolit de loc, nu o avut febra, nu o zis nici hac, nici ioi.
si atunci o Şforţă mare o venit si l-o smuls pe uomu’ aista de pa platforma moarta,cu care iera in simbioza, si l-o mutat pe alta platforma plina de masinarii si tat felul de chestii tehnice si i-o zis sa viseze in continuare.
apoi mai departe nu stiu ce s-o intamplat asa ca tre’ sa bag incheierea: si-am incalecat pe-o platforma si m-am trezit pa alta.

frate, am trait s-o vad si p’asta! astia s-au apucat in 13 si lucreaza toata noaptea…
no, amu pe ce dreaqu’ tre’ sa apas casa mi se publiceasca????
oaiiii, ce somn mii….
parca suntem la inceputuri
oare o sa apara o 9 departe? un nou chat central?
ioo v-am zis: vrei, nu vlei, progresezi
maine: coconizarea si ciorba de ganduri
oaiiii, ce somn mii….